Sunt ce mananc

Sandvici cu ciuperci

August 22nd, 2011

sanvici cu ciuperci

Nu vă gândiţi că e genul de sandvici pe care îl puneţi cu voi la serviciu, ci mai degrabă o gustare cu care poţi să-ţi impresionezi musafirii de fiecare dată. O gustare de care lacto-vegetarienii s-ar îndrăgosti instant! E ceva de lucru cu el chiar dacă e un simplu sandvici, dar rezultatul final te va satisface, fără îndoială. Iată reţeta: Read more »

salata de rosii cu paste si branza feta

O salată de vară plină de farmece pentru cei cărora le place să mănânce sănătos şi cei care apreciază simplitatea în cele mai gustoase forme ale ei! Am avut plăcerea să primesc nişte roşii de grădină adevărate cum n-am mai mâncat de vreo 6-7 ani. Atât de cărnoase, atât de dulci că nici după ce le-am mângâiat cu oleacă de oţet nu şi-au pierdut caracterul! Dacă ar fi să cumperi ingredientele pentru 3 porţii te-ar costa undeva pe la 8 lei: Read more »

Ospăţ de duminică

August 4th, 2011

pulpe pui cu rozmarin cartofi curry sos de ciuperci salata de ardei copti

Pulpe de pui cu rozmarin, cartofi curry, sos de ciuperci şi salată de ardei copţi. Ce să mai zic? Am mâncat ca un spart, hipnotizat de aromele care mi-au explodat în gură: pulpele, fragede, mângâiate de magia rozmarinului, condimentele din curry, dulceaţa din cepe, nucşoara din sosul de ciuperci şi ardeii copţi, despre care nu cred că mai are rost să pomenesc căci tuturor ne plac enorm de mult… O masă perfectă de duminică şi nu numai. Am procedat cam aşa: Read more »

Hrană pentru câini

July 22nd, 2011

Tot mai des întâlnesc oameni care vor să slăbească prin metode pe care încă nu le pot înţelege. Oameni cărora nu le-a păsat toată viaţa ce şi cât mănâncă, până s-au trezit într-o zi cu burtă şi fălci şi-au decis să dea jos într-o lună tot ce-au pus în câţiva ani. Read more »

tocanita de porc cu mamaliguta sunt ce mananc

Huu…, a trecut ceva vreme de când n-am mai dat pe blog! Am stat foarte prost cu timpul liber şi, în plus, am început filmările pentru proiectul la care lucrez, despre care o să vă povestesc ceva mai târziu. Reţeta de faţă a fost filmată şi nu am apucat să fac poze tuturor detaliilor, cum fac de obicei, dar oricum e foarte simplă şi nu cred că era nevoie. În fine, de data asta am vrut să fac o reţetă mai tradiţională, cu câteva îmbunătaţiri „a la mine”! O tocăniţă super-simplă cu nişte arome extraordinare. Read more »

Cartofi ţărăneşti

June 20th, 2011

E o reţetă pe care o fac foarte des la restaurant, de cele mai multe ori ca şi garnitură la o ceafă, la un cotlet umplut, dar merge al naibii de bine şi „solo”, alături de-o salată de varză. Lăsând deoparte reţeta de la restaurant, vreau să v-o împărtăşesc pe cea clasică, pe care o ştiu de la bunica mea de când eram puştan şi care e cu adevărat „ţărănească”. Read more »

Ghioroc Summerfest

June 20th, 2011

ghioroc summerfest

Vara asta suntem pe sistem! Prietenii mei din liga studenţilor de la ” Aurel Vlaicu”, împreună cu cei din USR (Uniunea Studenţilor din România) organizează vara asta nişte petreceri incendiare, atât pe plaja din Ghioroc, cât şi la Sirenne Aqua Club. Deocamdată, nu ştiu prea multe detalii,  dar ştiu că, intr-una din zile, voi fi şi eu pe-acolo să gătesc ceva “live”, pe muzica lui DJ Nociv, alături de toată lumea bună. Cum toate petrecerile organizate de  L.S.U.A.V. ies demenţiale, nu are rost să vă mai spun ce va ieşi! Vă aşteptăm pe toţi în perioada 25 iunie-31 iulie să luaţi parte la cel mai tare festival al acestei veri. Read more »

Jurnal de bucătărie

June 15th, 2011

Azi noapte am lucrat. Sau cel puţin am fost acolo, că de lucru n-a fost mai deloc. Am ajuns, mi-am băut cafeaua, am mai aranjat una alta pe-acolo, m-am uitat la „Top Gear” pe TV-ul meu din bucătărie, după care timpul a stat în loc şi în mine se instala un somn adânc. Bineînţeles, între timp au fost clienţii tipici fiecărei zi, adică cei care comandă doar ciorbă de burtă, ceafă cu cartofi prăjiţi, cotlet cu cartofi prăjiţi, etc… nimic nou. Şi stăteam şi mă gândeam: de ce nu mai vine lumea la restaurant ca înainte? Read more »

risotto cu ciuperci si pangrattato

…cu alte cuvinte, orez in stil italian cu ciuperci şi pesmet prăjit…(dar parca sună mai bine mai italieneşte!) Chiar dacă nu am respectat cu stricteţe regulile risotto-ului a ieşit foarte bun. Ar fi trebuit să folosesc orez cu bob rotund, un pahar de vin alb sec sau demisec care ar fi făcut o diferenţă semnificativă, dar nu am avut. Şi, oricum, important e să scoţi maximul din orice ingredient pe care îl ai prin casă. Asta înseamnă să găteşti cu adevărat; să fi creativ şi îndrăzneţ şi să nu te împotmoleşti dacă îţi lipseşte ceva, improvizează. În fine, îl poţi servi şi ca şi garnitură, eu l-am preferat tot timpul ca şi fel principal. E mai uşor aşa şi îi scoate mai bine calităţile în evidenţă. Vi-l recomand cu plăcere… Read more »

Mi-am dat seama în ultimul timp că am ajuns să gătesc unele mâncăruri de care, odată, mi-era o frică teribilă! Mi se pare ciudat acum, pentru că le prepar cu atâta uşurinţă şi altădată eram îngrozit doar gândindu-mă la ele. Mulţi încă trăiesc cu “teama” asta… Le e teamă să gătească unele mâncăruri, crezând că procesul lor necesită abilităţi uimitoare, cunoştinţe profunde sau mai ştiu eu ce, când, de fapt, sunt doar nişte reguli simple şi banale de respectat şi, bineînţeles, curaj.
Una din temerile mele din totdeauna a fost supa de pui (găină/curcan/gâscă) pe care, când eram puştan, o vedeam foarte simplă: nişte bucăţi de pasăre puse la fiert cu un morcov, un păstârnac şi nişte tăiţei, punct. Cu timpul, crescând, mi-am dat seama că de fapt e mult mai mult de-atât. Primul pas a fost acela de a face diferenţa dintre supa făcută cu pui de casă, galbenă ca aurul şi de o fineţe incomparabilă şi cea preparată cu pui din comerţ, evident, nici pe departe la fel de gustoasă. Mi-aduc aminte cu atâta nostalgie de duminicile alea, fiind mai tinerel, când mergeam la bunici la ţară şi maica punea pe masă o zamă grasă de cocoş cu tăşcuţe, atât de limpede şi bună că-ţi era greu să te mai gândeşti la felul doi după prima lingură! Şi de-aici au început temerile mele, gândindu-mă că niciodată nu voi putea găti o asemenea supă. Cum aş putea? Era un mister atât de delicios cu o infăţişare atât de simplă… Şi am renunţat la idee. Trecând anii si gătind tot felul de ciudăţenii mi-am zis că trebuie s-o fac şi pe asta. Şi uite-aşa m-am pus să fac prima mea supă de pui care, in final, a ieşit o “tulburătură unicată”, cu prea mulţi tăiţei şi prea puţin gust bun, neştiind la vremea respectivă că trebuie să clocotească încet, că nu e bine să o completezi cu apă ca se tulbură, etc etc…,bineînţeles, toate trucurile învănţându-le de la mama. Acum, mă pot mândri că fac o supă bună şi cu mare uşurinţă. (…şi ar mai fi ele multe de zis, dar nu vreau să vă plictisesc)

Read more »



Proudly powered by WordPress. Theme developed with WordPress Theme Generator.
Creative Commons License