Sunt ce mananc

Jurnal de bucătărie

June 15th, 2011

Azi noapte am lucrat. Sau cel puţin am fost acolo, că de lucru n-a fost mai deloc. Am ajuns, mi-am băut cafeaua, am mai aranjat una alta pe-acolo, m-am uitat la „Top Gear” pe TV-ul meu din bucătărie, după care timpul a stat în loc şi în mine se instala un somn adânc. Bineînţeles, între timp au fost clienţii tipici fiecărei zi, adică cei care comandă doar ciorbă de burtă, ceafă cu cartofi prăjiţi, cotlet cu cartofi prăjiţi, etc… nimic nou. Şi stăteam şi mă gândeam: de ce nu mai vine lumea la restaurant ca înainte?

Or fi preţurile? O fi calitatea mâncării? Ambientul? Şi peste toate astea, cei care încă mai vin, de ce se împotmolesc mereu la ceafă cu cartofi prăjiţi? Din infinitul de mâncăruri existente de ce aleg tot timpul combinaţia asta atât de comună? Dacă ar fi s-o găseşti doar la restaurant, aş mai zice, dar e întâlnită atât de des, acasă, la grătar, încât nu mai văd nimic special în ea. Ştiu, nu suntem o ţară în care se consumă o sumedenie de fructe de mare, peşte, cărnuri făcute în stil occidental, dar asta nu înseamnă că nu putem crea şi consuma nişte mâncăruri delicioase şi interesante folosind ingrediente autohtone şi foarte accesibile. Mi-ar face mare plăcere să mă duc la un restaurant mediocru şi să servesc o ceafă lăsată la marinat căteva ore în ierburi aromatice (rozmarin, salvie, cimbru), aşezată în tavă împreună cu câteva boabe de enibahar, piper şi 3-4 cuişoare, stropită cu vin roşu sec şi lăsată la cuptor cel puţin 2 ore, astfel încât să rezulte o friptură super-fragedă şi extrem de delicioasă servită împreună cu fasole verde sotată… şi oricât de dificilă ar suna reţeta, credeţi-mă, nu e (şi nici costisitoare). Dar ştiu, cine are răbdare să facă aşa ceva? Majoritatea restaurantelor din ziua de azi caută tot felul de mijloace să facă mâncarea cât mai repede, căt mai eficient, cât mai ieftin, transformâdu-le astfel în nişte fast-food-uri mai mari. Ajungi să dai o groază de bani pe o mâncare făcută în grabă, cu tot felul de aditivi, care nu-şi merită nici pe jumătate preţul. Asta e furăciune! E normal ca la un restaurant preţurile să fie mai piperate, dar în acelaşi timp, să te alegi cu o mâncare delicioasă, sănătoasă, făcută cu pasiune şi răbdare. Ee, mai rar… Dar probabil furăciunea asta o simt şi clienţii încet, încet şi poate de-asta tot mai puţină lume calcă pragurile restaurantelor. Nu ştiu… Voi ce credeţi?

19 Responses to “

Jurnal de bucătărie

  1. nociv

    pai…. eu sincer nu am rabdare si nici timp fizic sa stau 2 ORE dupa o astfel de friptura…..se presupune ca mergi cu o tipa nou agatzata la un astfel de rrestaurant, pai, concursul intre noi barbatii nu e “care o baga mai repede in pat?”, ei bine daca comand sufle’ de asta, …am pierdut startul!!! si in plus, fratzika asta e educatia noastra comunista, ia ganditi-va (sau puteti sa intrebati) ce consumau de regula ai vostri pe la Perla sau mai stiu eu unde…..antricot de miel???? nu prea gratar cu french fries o sa vi se raspunda in 95% din cazuri, daca nu cumva sunteti fiul/fiica directorului de la IMAR, Astra etc, asa ca pan anu eliminam 3 chestii majore din viata noastra vom manca cartofi cu ceafa la gratar, 1.BANII! 2.Timpul, 3. Educatia precara pe care am primit-o in aceasta directie si nu numai.
    Pofta buna!

  2. cedrik

    ideea e ca mergi la un “restaurant” (am pus in ghilimele pt ca majoritatea sunt mai nou fast fooduri, care ofera meniuri la 10-12 ron), te uiti in meniu si ai 2 sanse: meniul zilei super ieftin sau meniul custom facut de tine care goleste buzunarul… Cand merg la restaurant (destul de rar totusi) prefer sa exerimentez…. dar depinde… ca daca nu esti obisnuit poate iti comanzi o mancare de nici nu stii de unde sa o apuci… cum am patit eu la Timisoara odata cand mi-a adus un castron mare, plin cu un fel de apa si ceva prin ea si pe acolo plin de scoici si ceva homari … noa’ manaca daca stii cum … ps a fost 400 ron nota de plata ( suma ce ne impinge iar spre meniul zilei) ….. :) )))

  3. hera

    da, intr’adevar, motivele (daca le judeci in detaliu) sunt vaste…nu pentru ca nu am vrea sau nu am avea timp,ci pentru ca asa am fost obisnuiti: sa nu avem bani pe care sa’i cheltuim pe o masa la un restaurant mai cochet.Daca abordam problema lu’ nociv si suntem prinsi in fata faptului ca pe langa a plati masa ta, mai trebuie sa platim si pentru domnisoara proaspat agatata (asta daca vrei draga nociv sa nu pierzi startul)ramai fara jumatate din salar (poate pentru unii chiar 3/4) si te trezesti ca mananci bine o data pe luna iar cealalta parte de 98% faci foamea acasa pe oua fierte cu mustar….
    Apoi, ca sa imi dau si eu cu parerea la intrebarea “de ce restaurantele se transforma in fast-food’uri”, parerea mea este ca nu clientul s’a pliat dupa metoda fast-food’ului (neavand de unde sa aleaga restaurante) ci in primul si in primul rand restaurantele s’au transformat in fast’fooduri mai mari datorita cerintei si situatiei economice a pietei.

  4. presto

    nociv, când am zis “lăsată la cuptor cel puţin 2 ore” asta nu înseamnă că tu trebuie să stai după ea atât. Se face dinainte şi după ce e gata vine ospătarul să o prezinte clienţilor ca “specialitatea zilei” sau “meniul zilei”. Ar fi culmea să stai atât după o mâncare la restaurant….

  5. presto

    @presto: si ce nu se vinde azi, se reincalzeste maine? :)

  6. presto

    normal ar fi sa nu…

  7. Demo

    Practic, nivelul participarii la “nivelul” unui restaurant este in primul rand datorat unei mediocritati salariale, sociale si educationale. Le luam pe rand. In orice alta tara(privind strict salarial) civilizata din europa, un cuplu tanar(care doreste sa iasa din cotidian) sfarsitul saptamanii il petrece intr-un restaurant la masa randomizata, in sensul testarii papilelor gustative. In tarisoara noastra draga nu se poate intalni un fenomen de amploare in genul deoarece peste 40% din romani traiesc in saracie,80% cred ca primesc o remuneratie nesatisfacatoare( dar cu siguranta au posibilitatea unei prezente lunare la un restaurant), iar peste 80% considera ca investitia intr-o masina noua reprezinta o investitie de o viata(centenara in comparatie cu opinia celorlalti cetateni europeni care sustin mentinerea acelui obiect un deceniu, fara a generaliza, desigur). Social? Cati merg la vot? Sau intrebarea mai logica, din grupul de 20 de milioane de natafleti, cati se intereseaza in a vota cel mai mic rau? O generatie a trebuit sa observam ca “votul nostrul chiar conteaza”, Din moment ce nu putem cere de la o populatie sa se prezinta peste 25% la urne, cum putem cere sa se prezinte 1% intr-un restaurant, unde implicarea in prezenta e mult mai mare(revenind cu referire la prima parte). Iar ultimul si nu cel mai slabut calitativ, poate fi reprezentat de educatie. Poate e impropriu spus educatie, deoarece acum 60 de ani, oamenii ce “absolveau” 4 clase reprezentau un bun social prin caracter si munca nu prin cunostinte. Insa, astazi, clasa “superioara”(referitor la cei ce par a avea bani si doresc imaginea societatii reprezentativa lor) este expusa printr-o ceafa lata, acel audi a-opt si o garsioniera de 50 de euro chirie lunara locuita de persoana in cauza. Din moment ce, aceea personalitate nu poate prezenta un rulaj zilnic al rotilor de n kilometrii/zi, cum putem specula ca aceea persoana poate sa piarda un milion intr-un restaurant pe luna. Confabuland: “face tembela acasa de 1 milion 3-4 kg de porc, dau eu acuma pe 300 de grame sa-l cac in 2 ore? Doar nu-s prost” Problema, daca o putem cataloga asa, este ca ei chiar reprezinta un model social. Pe regula de trei simpla reiese relativ simplu raspunsul, un restaurant nu are succes in regim de restaurant ca romanul ajunge la perspectiva americanului, plata mai mica->mancare mai multa; restaurantul spera sa mentina insa perspectiva prenumelui, si prezinta zilnic oferte promotionale care-l expun unui mediu fastfood competitiv, astfel incat sa nu moara in propria mandrie. Mentalitatea romanului se va schimba in timp, cu ajutor dar necesita rabdare, mai apoi putem spera la scaune incalzite de posterioarele clientilor nu ale agentilor de la sanipid. Deja luata pe oloi revenim printr-o urare de pofta mare si o digestie satisfacatoare la un continut consistent, preferabil proaspat…

  8. cedrik

    interesanta caracterizarea sociala a pop. roman… si f adevarata… mai ales partea cu : de 1mil cumpar 3-4 kile de carne si fac acasa.. cum sa iau l restaurant o portie de nici nu ma satur :) .. oricum si stilul american de fast food a omorat mentalitatile si restaurantele… ca mergi, de bani putini bagi chimicale si gunoaie de te umfli (e superiosul saturatului) ragai de 2 ori dupa ce bei si putina cola si gata ..te-ai rezolvat pe ziua in curs… normal ca nu mai ai timp/bani/nervi de fineturi si meniuri speciale…. ca sa fim seriosi.. niciodata o mancare oricat de buna e , in conceptia omului “modern” , nu iti da aceleasi orgasme sufletesti ca o saorma de la Big Belly :) )

    Presto, fa-ne sa ne schimbam mentalitatea ….

    aaaa, si mai e ceva.. in ce restaurant care se respecta poti sa asculti profm sa dai din picior pe ritm sau cd uri cu manele?

    Vezi cate aspunsuri ai la intrebarea ta ?

  9. presto

    mah, sa stii ca tot am citit recent tot felul de studii facute printre consumatori, vis-a-vis de restaurante si astea arata o neincredere totala a oamenilor fata de mancarea comercializata si consumata. Si totusi, un procent destul de mare vor informatii mai detaliate despre ceea ce gasesc in meniu. Valori nutritive, de unde provine mancarea si cum e gatita. Asta e un lucru bun pt ca, in sfarsit, oamenii ajung sa fie mai interesati de sanatatea lor. Se si lucreaza la un program zdravan pe tema asta in Romania (www.restograf.ro). Si, intradevar, oamenii trebuie sa fie mult mai informati pt a putea lua decizile corecte privind alimentatia. etc, etc…

  10. Demo

    Conteaza doar primele 3 ingrediente, in sensul in care, la cumpararea unui “salam vanatoresc” sa nu contina porc, soric si conservant natural ca prime expuneri. Omul doreste o detaliere in sensul observarii ingredientului principal si doar cam atat. Foarte putini sunt cei care privesc o eticata cu buna stiinta fie in folosul sanatatii sau pentru a ocoli anumite alergii sau intolerante, ca tine de lapte, ou, gluten sau alte cele. Sa fim seriosi, monoglutamat de sodiu, nitrit de sodiu, nitrati si multe alte ingrediente se regasesc pe majoritatea produselor. Pentru cati conteaza in mod real? Conteaza ca in gemul respectiv exista 24% prune, sau ca 3 conservanti sustin gemul respectiv timp de 5 ani in stare excelenta? “Gemul tat gem ii!”

  11. hera

    Demo,ai dreptate, dar gandeste’te cate produse gasesti fara aditivi, coloranti, e’uri si alte cele….si cele pe care le gasesti la ce preturi sunt si unde trebuie sa mergi dupa ele ca sa le procuri? Asa ca nu ne ramane decat sa alegem gemul pe care scrie 24% fruct (plus restul de porcarii) in defavoarea celui pe care scrie 18% fruct (plus porcariile)…

  12. hera

    @cedrik Pai cum? sa ne puna Beethoven sau Chopin? Da ce, nu trebuie sa promovam cultura muzicala romaneasca??? Bumtzi – bumtzi sau lalaieli a la Salam!!!!

  13. Smirghel

    totul se rezuma la bani ! Omul care munceste de dimineata pana seara pe banii care si-asa is putini , cu siguranta nu intra in restaurant si cere un fel de mancare care costa 30-40 de lei , ceva ce n-o mancat in viata lui , doar asa sa experimenteze. Normal ca omu’ ala comanda ceva ieftin , ce ii place cu siguranta si ii umple matzu’ si serbus. Si cu mancatu sanatos… lumea n-are timp sa manance sanatos. E o slujba cu norma intreaga sa te documentezi ,sa cauti produsele si sa le si gatesti …asta daca iti permite buzunarul si timpul. Oricum , mancatul nesanatos e ultimu lucru pe lista cu lucrurile care ne-ar putea omora…

  14. Demo

    De fapt e primul lucru, leucemiile, neoplasmele ca sunt de colon, prostata sau san, sunt datorate efectiv minusului(expresie trista, imi cer scuze) de substante nutritive din alimentele alese. Varsta de leucemii si neoplasme a scazut de la 50-60+ ani la 30 de ani(fara plus), personal o consider o lista relativ importanta in ideea de a-mi vedea nepotii cum “fac armata”. Nu-i vorba de chimicale ci de gandirea lucida si morala in ceea ce priveste sanatatea noastra si implicarea ei in mod direct. In loc sa ma duc sa dau pe un gem 2.5lei in billa prefer sa fac un drum cu masina la tara, sa racolez o babuta si sa-i zic simplu:”tanti, iti dau 2 milioane pe 70 de borcane de gem facute ca la tine acasa”. Pe regula de impartirii de clasa intai imi iese undeva in jur de 3.1 lei in raport cu benzina si timpul expirat. Nu-i vorba de ales, toata lumea are timp doar ca-l foloseste prost. La babute ma duc la sfarsitul sezonului, imi iau 70 de borcane, pierd maximm 2 ore. Cred ca raportul de pret/timp consumat e mult mai mare comparativ cu un timp pierdut intr-un aprozar. La fel putem face si cu porcul/vita/gaina de la tara. Doar sa existe omenie si regula de troc, si iese si o parte si alta in avantaj. Nu-i vorba de analiza si documentatie, e strict vorba de lene. Sanatatea costa bani dar boala te usuca nu doar de buzunar.

  15. Smirghel

    Ai dreptate in tot ce ai spus , fara indoiala.
    “…leucemiile, neoplasmele ca sunt de colon, prostata sau san, sunt datorate efectiv minusului(expresie trista, imi cer scuze) de substante nutritive din alimentele alese”. De ce ajung aceste alimente cu nivel scazut de substante nutritive , cu tot felul de aditivi si chimicale , pe piata ? Institutiile responsabile de aceste lucruri de ce permit vanzarea lor ? stiind ca pot cauza fel si fel de boli ?

    Si da , m-am exprimat gresit. Mancatul nesanatos are o pozitie diferita pe lista fiecaruia. Dar, pot sa mananc sanatos si sa-mi vina de hac fumatul , bautura , ornamentele de pe Revolutiei care cad ca piesele din Top 40 (stiu , nu e cel mai bun exemplu) etc.

    Numa’ bine.

  16. Demo

    Simplu, deoarece un produs conservat in draci devine mai ieftin fiindca e subventionat de stat. De ce? Fiindca exista o productie incredibila, in jurul miilor de tone pe zi si prezinta un rulaj eficient pe piata. Deci, din moment ce, noi ca si consumatori cumparam aceeasi chestie si le permitem astfel sa mentina un rulaj al produsului, aceeasi oameni se prezinta statului si le arata statisticile si consumul /cap de locuitor, statul este obligat sa intervina si ii ajuta, de la reducerea taxelor pana la petrolul folosit in colectarea ingredientelor de baza. Simplu nu? Din moment ce in oltenia tampitu arunca laptele sau “lebenita” la porci in loc sa-l ofere pietei libere prin intermediul statului, la un pret relativ mic, e adevarat, dar exista profit, e normal ca piata concurentei e inexistenta iar ceilalti care produc se multumesc cu profitul care-l au. Natural? Da! Tampit? De asemenea. Care-i mai vidat in cutia de pe umeri, olteanul sau statul, asta nu o sa stim niciodata.

  17. presto

    trebuie sa intelegi ca totul porneste de la oamenii de rand nu de la companiile mari… Fiecare pas pe care il facem in lumea asta e un vot. Cand tu cumperi un produs, automat ai votat acel produs si le-ai dat de inteles, atat celor care il produc cat si celor care il comercializeaza, ca produsul lor se cere si il vor produce in continuare. E foarte simplu, daca oamenii se opresc sa mai cumpere acel produs atunci, acel produs va disparea. Asta e puterea pe care o au oamenii. Din pacate, un procent foarte foarte mic stau sa evalueze un produs, sa zica da, e sanatos sau nu. Dezinformarea – marea noastra buba!

  18. hera

    nu sunt de acord cu tine, avand in vedere ca lumea cumpara ce isi permite si nu ceea ce manca cu adevarat.Cati dintre noi isi permite sa plateasca 60 de lei pe o ruda de salam de 250 de grame?Nu zic ca nu ar avea aditivi deloc,dar sigur nu sunt toate resturile adunate de pe podeaua macelariei cu lopata si puse in malaxor cu restul de rahaturi…

  19. mifoame!

    Presto, ai mare dreptate cu graba.
    Nici macar nu stim ce gust are mancarea buna – sincer daca stau bine sa ma gandesc nu stiu sa fi mancat ceafa marinata si preparata cum ai descris tu mai sus de am inceput sa salivez numa citind descrierea…

    sincer as plati pt o masa gustoasa, savurata cu cineva drag, in liniste si pace – nu ne permitem lucrul acesta zilnic, dar din cand in cand am putea sa ne ingaduim atata stima de sine si sa lasam banii deoparte si pur si simplu sa enjoy the meal in stil traditional.

    legat de povestile cu fast-food-urile si blabla, intrati dragii mei pe:

    http://www.slowfood.com/

    in loc sa dati vina pe timpurile traite, comunism, parinti, situatie materiala, etc. educati-va singuri.

Leave a Reply



Proudly powered by WordPress. Theme developed with WordPress Theme Generator.
Creative Commons License